nemira

sâmbătă, 4 februarie 2012

Ionela Moruţan

”În momentul în care doinesc, trăiesc!”
Tânăra solistă de muzică populară, Ionela Moruţan s-a născut într-o zi de 22 noiembrie, în localitatea Urmeniş  din judeţul Bistriţa Năsăud. Moştenitoare a talentului de la mama sa, Saveta, Ionelei Moruţan i s-a dus vestea, nu numai până la Cluj, aşa cum spune în unul din cântecele sale. A reuşit să ajungă la sufletele iubitorilor de folclor din întreaga ţară şi chiar din străinătate. Este absolventă a Şcolii de Arte din Tîrgu Mureş, clasa regretatului profesor Vasile Conţiu şi cred că, de acolo de sus unde se află maestrul acum este mulţumit de fosta sa elevă. Ionelei i-a dat Dumnezeu har, şi poate şi cântecele o avantajează, cunoscută fiind pentru interpretarea deosebită a doinelor. Reprezintă Câmpia Transilvană, o zonă de interferenţă, iar primul album l-a realizat cu orchestra condusă de  dirijorul Stelian Stoica de la Sibiu. În cântecele sale se vor regăsi nu numai mureşenii şi bistriţenii ci toţi cei care o vor auzi pe Ionela cântând.

Rep: Ionela Moruţan, de o bună bucată de vreme eşti târgumureşeancă, însă originile tale se află la Urmeniş. Unde te simţi acasă şi unde este locul căruia îi spui “acasă”?
Ionela Moruţan: Acasă mă simt oriunde şi printre bistriţenii mei dar şi în Tîrgu Mureş. În Tîrgu Mureş stau de aproape 21 de ani. Din punct de vedere artistic, judeţul Bistriţa Năsăud este mai aproape sufletului meu, pentru că iubesc mai mult zona Bistriţei decât cea a Mureşului. Îmi amintesc şi acum, chiar dacă au trecut câţiva ani buni de satul în care m-am născut, de oamenii din sat, de copilăria mea. Îmi aduc aminte de momentele în care mama făcea pâine, acea pâine bună de care îmi este şi acum dor.
Rep: Deşi cânţi de o bună bucată de vreme, lumea te-a remarcat doar în ultimii ani. Cum ai ajuns să cânţi, ce te-a determinat şi mai ales cine te-a determinat să faci acest lucru ?
Ionela Moruţan: Eu moştenesc glasul de la mama mea şi ea a cântat odinioară, dar aşa a fost viaţa. Ea s-a căsătorit cu tatăl meu şi având patru fete nu a mai putut cânta. Cânta în corurile bisericii, la serbările care se făceau în sat are şi acum o voce deosebită şi mă sprijină din toate punctele de vedere. De mic copil de pe la grădiniţă jucam teatru, dar de cântat m-am apucat mai târziu. Eram în clasa a IX-a şi m-am înscris la Clubul elevilor, dar bineînţeles la muzică uşoară. Pe vremea aceea cântam muzică uşoară. Mama mea nu m-a lăsat, a spus că e pierdere de vreme şi până la urmă am zis hai să încerc cu muzică populară să văd dacă într-adevăr merge. Şi domnul profesor Căpriţa mi-a spus şi îmi aduc şi acum aminte cuvintele sale: “Ionela, dacă ştiam că tu cânţi atât de frumos nici nu te lăsam să mai cânţi muzică uşoară!” I-a plăcut întotdeauna şi felul meu de a fi dar şi modul în care interpretam doina.
Rep: Ştiu că eşti foarte apreciată pentru interpretarea doinelor în special. Ce simţi în acele momente, pentru că doina nu este numai un cântec, este trăire ?
Ionela Moruţan: Ai dreptate. În momentul în care doinesc trăiesc. După părerea mea un solist care nu doineşte nu este solist. Este un pic mai greu să doineşti, dar în momentele acelea efectiv trăieşti intens tot ce te înconjoară, trăieşti intens în adevăratul sens al cuvântului în timpul interpretării unei doine.
Rep: Care ar fi lucrurile pe care ar dori să le cunoască un interpret de muzică populară fie el la început de drum sau chiar consacrat ?
Ionela Moruţan: Ar trebui să nu se abată de la originalitate, să cunoască foarte bine zona de unde vine, să nu se abată de la autentic şi întotdeauna să îşi cunoască “lungul nasului”.
Rep: Urmenişul prin valorile sale ţi-au creat un repertoriu. Cui ar trebui să îi mulţumeşti din acest punct de vedere ?
Ionela Moruţan: Părinţilor mei, Saveta şi Ioan Moruţan şi în special mamei mele căreia am să-i mulţumesc toată viaţa mea. Ea mi-a făcut şi costumele populare, am cules folclor împreună. Şi acum îmi mai spune să mergem pe la diverşi oameni care mai deţin folclor autentic. Printre cei care mi-au dat piese sunt Măriuca şi Rere, ceteraş din Urmeniş, de la care am cules doina “Greu îi doamne în astă lume” şi încă trei piese de pe primul meu album şi căruia îi transmit multă sănătate.
Rep: Provii dintr-o zonă de interferenţă între judeţele Mureş şi Bistriţa Năsăud. Cu ce contribuie locuitorii din acea parte a ţării la lada de zestre a Ardealului ?
Ionela Moruţan: În vremea tinereţii mamei mele, în satul Urmeniş exista o formaţie de dansuri, a căror membri au acum o vârstă înaintată. De sărbătorile de Paşti, când am fost anul acesta în Urmeniş am văzut că ei se întâlnesc, fac repetiţii şi vor să îşi facă şi costume populare. În acea zonă se joacă Bărbuncul şi cred că aşa cum se joacă la noi în sat nu se joacă nicăieri.
Rep: În ceea ce priveşte realizările profesionale mergi după principiul puţin şi bine sau te ghidezi după alte principii ?
Ionela Moruţan: Primul meu album “Judecată-s mamă eu” a apărut în 2003. Mai am un album cu colinde, editat împreună cu colegele mele Maria Butilă, Violeta Man, Maria Moldovan şi Livia Sorlea şi cu acelaşi grup am scos şi un album de muzică religioasă. Eu nu vreau să scot cantitate ci calitate. Mă întreba lumea de multe ori de ce nu mai scot un album, întrucât este o distanţă destul de mare de la editarea primului. Încă nu sunt pregătită. Sper ca al doilea album să fie mai bun decât primul.
Rep: În viaţa de zi cu zi încerci să alini durerile trupeşti. Pe scenă încerci să alini durerile sufleteşti ?
Ionela Moruţan: Pe scenă trăiesc momentul, cântând trăiesc momentul şi de multe ori mă pun în situaţia oamenilor. Am fost întrebată de ce am texte atât de triste ? Nu că aş fi suferit eu în viaţă dar aşa le-am cules şi le trăiesc eu cântând.
Rep: Care este cel mai important lucru pe care ţi-l doreşti ?
Ionela Moruţan: Deocamdată vreau să îmi termin facultatea şi să dea Dumnezeu să fie bine pe mai departe.
Rep: De unde ai costumele şi cine te-a ajutat să le procuri ?
Ionela Moruţan: Am acasă în jur de 20 de costume din care un singur costum este cumpărat restul sunt primite şi vreau să le mulţumesc tuturor femeilor care mi-au dăruit “comoara” lor. Costumele sunt din diverse zone.
Rep: Ce obicei ţi-a rămas în suflet şi care ţi-a rămas în suflet ?
Ionela Moruţan: Mi-amintesc de cele mai multe ori de Crăciunul din copilărie, care erau cele mai frumoase clipe. Îmi amintesc că mergeam la colindat cu colegii de clasă, cu vecinii, îmi amintesc de mama care gătea sarmalele de Crăciun. Chiar dacă se gătesc sarmale pe parcursul anului nu sunt aşa de gustoase ca cele de Crăciun. Una dintre colindele arhaice întâlnită în Urmeniş este “În cele tri părţi de lume”, culeasă din Silivaşu de Cîmpie de la Ioan Tomşa, care se găseşte şi pe albumul de colinde.
- interviu realizat in  decembrie 2006-
A consemnat Mihai Teodor Naşca



marți, 16 noiembrie 2010

SAVA NEGREAN - BRUDASCU



Sava Negrean Brudascu (n. 1947 în satul Buciumi, judetul Sălaj) este o interpretă de muzică populară ardelenească.
În repertoriu are în special piese din zona Sălajului, fiind născută în satul Buciumi. A fost deosebit apreciată si pentru cântecele încărcate de patriotism (“Doamne ocroteste-i pe români”, “Noi suntem români” etc.). Un cunoscut cântec al său este “Mă cunosc că-s sălăjancă”.
Indragita interpreta de muzica populara Sava Negrean Brudascu este o ardeleanca pastratoare de traditii.
A colindat tara in lung si-n lat, a trecut granita meleagurilor mioritice cu muzica ei, insa cel mai bine se simte in satul ei natal, Buciumi. Acesta este locul in care isi incarca bateriile, locul in care totul este invaluit intr-un sentiment de liniste, locul in care doamna Sava Negrean are cei mai credinciosi admiratori.
In satul ei natal, Sava Negrean Brudascu, a invatat sa cante in corul bisericii. A iubit muzica din prima clipa, iar apoi a cantat-o imprastiind in jurul sau bucurie, caldura, liniste. Crede in Dumnezeu mai presus de orice, iar credinta, felul de a fi, au transformat-o intr-un adevarat model. O particica din chipul ei si din mandrul port de pe Valea Agrijului au fost zugravite in interiorul bisericii din Buciumi.
Artista nu a avut o copilarie usoara. S-a nascut intr-o familie saraca, asa ca a muncit toata copilaria. Sava Negrean poarta cu ea o poveste diferita inca de la botez. Parintii i-au dat nume de baiat sa o ascunda, astfel, de un blestem.

Sursa: http://www.acasatv.ro/emisiuni/sava-negrean-brudascu-a-fost-botezata-cu-nume-de-baiat-pentru-a-fi-ferita-de-un-blestem.html

joi, 4 noiembrie 2010

Cristian Pomohaci



Preotul Cristian Pomohaci are 41 de ani şi s-a născut în Rebrişoara, Bistriţa-Năsăud, satul lui Rebreanu şi al lui Coşbuc. Prin clasa a opta şi-a dorit să devină preot.
"Ca să ne putem băga dosarul la Seminarul de la Cluj aveam nevoie de aprobarea episcopului Teofil Herineanu. El, când s-a uitat în dosar şi a văzut că părinţii mei sunt cadre didactice şi membrii de partid, a zis: <Dragu' părintelui, noi aşteptăm oameni din pepiniera noastră>. Nu uit expresia lui nici acum, şi au trecut mai bine de 20 de ani. Nu mi-a aprobat dosarul şi a murit opţiunea mea", îşi aminteşte părintele.
Aşa se face că a urmat liceul "George Coşbuc", rămânând totuşi în Cluj, "oraşul său de suflet", cum îi place să-l numească.

Cântăreţ de muzică populară
După liceu, a dat admitere la Bucureşti, şi a intrat la Facultatea de Comerţ Exterior. Cum îi plăcea să cânte muzică populară, în 1991, s-a prezentat la Festivalul de Muzică Populară "Maria Tănase" din Craiova.
"Am mers acolo tânăr şi neştiutor şi am luat premiu. Am cântat <Boii trag, brazda se-ntoarnă>. Am fost laureat şi am ajuns cumva în ochii celor de la Electrecord. M-au chemat să înregistrez un LP. Era lucru mare, la 20 de ani, să faci asta", îşi continuă povestea tânărul preot.
Atunci a avut şansa să îl cunoască pe Gruia Stoia, profesor la Conservatorul Bucureşti, care l-a sfătuit să urmeze cursurile acestei facultăţi. S-a înscris la secţia Bizantologie şi a urmat în paralel cele două facultăţi.
În tot acest timp, a cântat pe diferite scene şi a înregistrat numeroase casete cu muzică populară, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi din Ardeal. În 1995 s-a gândit să mai urmeze o facultate şi s-a înscris la Teologie, tot în Bucureşti. Deşi erau 8 pe un loc, a intrat al 13-lea.
La Moşuni a ajuns acum 11 ani, pentru că aşa a vrut el să se întâmple. Cu toate astea, nu poate spune exact din ce motiv a ales acest sat uitat de lume.
"Aici este lucrarea lui Dumnezeu, nu noi. Sunt lucruri cărora nu le găseşti explicaţie logică. Sunt lucruri care se împlinesc şi nu ştii cum", consideră părintele Pomohaci.

Lucruri tainice
Cert e că, de când a venit în Moşuni, biserica este plină de lume.
"Sunt bucuros că oamenii care vin aici îl caută pe Dumnezeu. Grecii cer minuni, iudeii cer semne, dar noi propăvăduim pe Iisus Hristos cel Răstignit", zice el - citând un verset din Biblie.
În ceea ce îl priveşte, nu are o explicaţie de ce lumea îi caută biserica şi de ce problemele oamenilor par a-şi găsi rezolvarea după postul şi rugăciunile pe care le dă.
"Sunt lucruri tainice, pe care nu le putem explica. De multe ori ne poartă Dumnezeu buzele şi nu ştim de ce am vorbit. E ca şi cum l-ai întreba pe un meseriaş de ce îi merg mâinile aşa", spune preotul.
Când părăseşti satul Moşuni, nu ştii exact peste ce ai dat, ce ai văzut şi cât e de real totul. Nici nu ştii dacă Dumnezeu îi caută pe oameni într-un sat uitat de lume sau dacă oamenii sunt cei care îl caută disperaţi pe El. Unii însă se întâmplă să îl găsească. E suficient să creadă.

Sursa: http://old.clujeanul.ro/articol/ziar/cluj/miracolele-de-la-mocuni/1084/
tinar - vip

Lista mea de bloguri

  • Discursul... - Locatia: barul "Rodica" din cartier Ora exacta: cu cateva ore in urma Este ora 9 seara. Am baut mult azi. Si doar mi s-a atras atentia ca daca mananc varza...
    Acum 12 ani
  • Poezie... - Ora poetica...INTRODUCERE...Sunt tare fericit, ca lemnele imi ard in soba, si frunzele nu mai vuiesc. De ce?!...Copacu-i toata vina...Caci l-am taiat!..Si ...
    Acum 13 ani
  • Stele - Betelgeuse - Betelgeuse este a doua stea ca stralucire din constelatia Orion. Este o stea semivariabila, localizata la 427 ani-lumina departare de Pamânt. Este...
    Acum 13 ani