SAVA NEGREAN - BRUDASCU

Sava Negrean Brudascu (n. 1947 în satul Buciumi, judetul Sălaj) este o interpretă de muzică populară ardelenească.
În repertoriu are în special piese din zona Sălajului, fiind născută în satul Buciumi. A fost deosebit apreciată si pentru cântecele încărcate de patriotism (“Doamne ocroteste-i pe români”, “Noi suntem români” etc.). Un cunoscut cântec al său este “Mă cunosc că-s sălăjancă”.
Indragita interpreta de muzica populara Sava Negrean Brudascu este o ardeleanca pastratoare de traditii.
A colindat tara in lung si-n lat, a trecut granita meleagurilor mioritice cu muzica ei, insa cel mai bine se simte in satul ei natal, Buciumi. Acesta este locul in care isi incarca bateriile, locul in care totul este invaluit intr-un sentiment de liniste, locul in care doamna Sava Negrean are cei mai credinciosi admiratori.
In satul ei natal, Sava Negrean Brudascu, a invatat sa cante in corul bisericii. A iubit muzica din prima clipa, iar apoi a cantat-o imprastiind in jurul sau bucurie, caldura, liniste. Crede in Dumnezeu mai presus de orice, iar credinta, felul de a fi, au transformat-o intr-un adevarat model. O particica din chipul ei si din mandrul port de pe Valea Agrijului au fost zugravite in interiorul bisericii din Buciumi.
Artista nu a avut o copilarie usoara. S-a nascut intr-o familie saraca, asa ca a muncit toata copilaria. Sava Negrean poarta cu ea o poveste diferita inca de la botez. Parintii i-au dat nume de baiat sa o ascunda, astfel, de un blestem.

Sursa: http://www.acasatv.ro/emisiuni/sava-negrean-brudascu-a-fost-botezata-cu-nume-de-baiat-pentru-a-fi-ferita-de-un-blestem.html

Cristian Pomohaci

Preotul Cristian Pomohaci are 41 de ani şi s-a născut în Rebrişoara, Bistriţa-Năsăud, satul lui Rebreanu şi al lui Coşbuc. Prin clasa a opta şi-a dorit să devină preot.
"Ca să ne putem băga dosarul la Seminarul de la Cluj aveam nevoie de aprobarea episcopului Teofil Herineanu. El, când s-a uitat în dosar şi a văzut că părinţii mei sunt cadre didactice şi membrii de partid, a zis: <Dragu' părintelui, noi aşteptăm oameni din pepiniera noastră>. Nu uit expresia lui nici acum, şi au trecut mai bine de 20 de ani. Nu mi-a aprobat dosarul şi a murit opţiunea mea", îşi aminteşte părintele.
Aşa se face că a urmat liceul "George Coşbuc", rămânând totuşi în Cluj, "oraşul său de suflet", cum îi place să-l numească.

Cântăreţ de muzică populară
După liceu, a dat admitere la Bucureşti, şi a intrat la Facultatea de Comerţ Exterior. Cum îi plăcea să cânte muzică populară, în 1991, s-a prezentat la Festivalul de Muzică Populară "Maria Tănase" din Craiova.
"Am mers acolo tânăr şi neştiutor şi am luat premiu. Am cântat <Boii trag, brazda se-ntoarnă>. Am fost laureat şi am ajuns cumva în ochii celor de la Electrecord. M-au chemat să înregistrez un LP. Era lucru mare, la 20 de ani, să faci asta", îşi continuă povestea tânărul preot.
Atunci a avut şansa să îl cunoască pe Gruia Stoia, profesor la Conservatorul Bucureşti, care l-a sfătuit să urmeze cursurile acestei facultăţi. S-a înscris la secţia Bizantologie şi a urmat în paralel cele două facultăţi.
În tot acest timp, a cântat pe diferite scene şi a înregistrat numeroase casete cu muzică populară, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi din Ardeal. În 1995 s-a gândit să mai urmeze o facultate şi s-a înscris la Teologie, tot în Bucureşti. Deşi erau 8 pe un loc, a intrat al 13-lea.
La Moşuni a ajuns acum 11 ani, pentru că aşa a vrut el să se întâmple. Cu toate astea, nu poate spune exact din ce motiv a ales acest sat uitat de lume.
"Aici este lucrarea lui Dumnezeu, nu noi. Sunt lucruri cărora nu le găseşti explicaţie logică. Sunt lucruri care se împlinesc şi nu ştii cum", consideră părintele Pomohaci.

Lucruri tainice
Cert e că, de când a venit în Moşuni, biserica este plină de lume.
"Sunt bucuros că oamenii care vin aici îl caută pe Dumnezeu. Grecii cer minuni, iudeii cer semne, dar noi propăvăduim pe Iisus Hristos cel Răstignit", zice el - citând un verset din Biblie.
În ceea ce îl priveşte, nu are o explicaţie de ce lumea îi caută biserica şi de ce problemele oamenilor par a-şi găsi rezolvarea după postul şi rugăciunile pe care le dă.
"Sunt lucruri tainice, pe care nu le putem explica. De multe ori ne poartă Dumnezeu buzele şi nu ştim de ce am vorbit. E ca şi cum l-ai întreba pe un meseriaş de ce îi merg mâinile aşa", spune preotul.
Când părăseşti satul Moşuni, nu ştii exact peste ce ai dat, ce ai văzut şi cât e de real totul. Nici nu ştii dacă Dumnezeu îi caută pe oameni într-un sat uitat de lume sau dacă oamenii sunt cei care îl caută disperaţi pe El. Unii însă se întâmplă să îl găsească. E suficient să creadă.

Sursa: http://old.clujeanul.ro/articol/ziar/cluj/miracolele-de-la-mocuni/1084/